Povestea lutului I

Lutul, numit şi argilă este o rocă sedimentară cu granulaţie fină alcătuită dintr-un amestec de silicaţi şi din fragmente de cuarţ şi mică. În comparaţie cu alte paste folosite în modelaj (fimo, sculpey) lutul este un material natural, ecologic, netoxic.

De mii de ani oamenii folosesc lutul în diverse scopuri, cum ar fi: realizarea de tăbliţe de lut pentru scriere, construirea caselor, vindecarea prin împachetări cu nămol, modelarea unor figurine sau a altor obiecte plastice. Nu în ultimul rând, lutul a fost şi este folosit pentru făurirea vaselor cu rol utilitar (pentru păstrarea şi servirea alimentelor, pentru gătit) sau decorativ (amenajarea interioarelor). Din lut s-au făcut şi se fac încă oale, ulcioare, căni, străchini, blide, vase pentru flori, statuete, fluiere, jucării.

După scoaterea lui din cariere speciale şi curăţarea de impurităţi (nisip, pietre), lutul este pregătit prin dospire şi frământare. Astfel, înainte de a fi prelucrat, lutul este lăsat la "dospit” câteva săptămâni, perioadă în care, la anumite intervale de timp, este udat cu apă. Apoi, lutul este frământat până se obţine o pastă omogenă cu aspect unsuros şi este tăiat în bucăţi mari care sunt bătute cu maiul (un ciocan mare din lemn).

Dospirea şi frământarea sunt operaţii migăloase şi obositoare, dar ele asigură în bună parte calitatea şi plasticitatea lutului ce va fi folosit pentru modelaj.