Acvila a fost utilizată de multe popoare și civilizații (cum ar fi mayaşii, aztecii şi egiptenii) ca simbol național și în special ca simbol imperial, fiind considerată o întruchipare a puterii sau a frumuseții. Amon Ra,
cea mai mare zeitate la anticii egipteni (într-o anumită perioadă
istorică), era reprezentat ca un om cu cap de acvilă, purtând discul
solar în cap.
În mitologia greacă și romană acvila era unul dintre
simbolurile lui Zeus/Jupiter, regele zeilor. În vechea Romă s-a convertit
repede dintr-un simbol religios în unul militar și politic, ca emblemă a
imperiului. În Bizanț, a fost folosită ca simbol acvila bicefală: un cap
reprezenta vechiul imperiu de apus, iar celălalt cap simboliza noul imperiu al
Constantinopolului. În timpul Evului Mediu multe case nobiliare au adoptat
acvila de munte (vulturul regal) ca emblemă, decorând astfel blazoanele multor
familii.


Acvila modelată de Max, 9 ani
Vulturul monocefal a fost utilizat ca emblemă în timpul
efemerului Prim Imperiu Francez. Înaintea lor, ideea a fost copiată de părinții
independenței Statelor Unite ale Americii. Totuși, ca să sublinieze venirea
noii puteri americane, a fost înlocuit cu vulturul cu cap alb. Acvila din
steagul Mexicului, în schimb, nu se aseamănă cu emblemele imperiilor europene,
ci este moștenitoarea legendei fondării orașului Tenochtitlan orașul Mexico,
din acest motiv nu apare în poziţie heraldică, ci devorând un șarpe.
Max, în timp ce modelează aripile acvilei